Sunt etape în viața copiilor noștri în care nu ne mai înțelegem. Parcă am vorbi limbi diferite. Parcă am fi de pe planete diferite. Sfârșim prin a le pune etichete: e rău. E sfidător. E obraznică. E tupeistă. Dar oare ce se ascunde în spatele obrăzniciilor, a sfidării, a tupeului? Chiar e posibil ca un copil bun să devină rău? Și oare care e antidotul? Cum să-l aduc înapoi pe copilul meu bun? O istorie cu un copil rău și un profesor înțelept poate fi răspunsul căutat.
Adaugă un comentariu